Începând de luni, se termină cu nebunia prezidențialelor, fie că rămânem cu Simion, fie că râmânem cu Nicușor. Dar îmi este frică de un lucru: aceste alegeri au adâncit nepermis de mult falia între România lui Simion și România lui Nicușor.
Ai lui Simon îi vor urî pe ai lui Nicușor și viceversa este valabilă. Si mai există cei peste 3 milioane de români, cei care, în mare parte, reprezintă electoratul PSD, care au votat fie Antonescu, fie Ponta. Se pune întrebarea: cei peste 3 milioane de români care, posibil, duminică nu vor ieși la vot, cum vor fi priviți ce cele două tabere antagonice?
Va avea noul președinte, indiferent care va fi el, forța și diplomația de a uni cele trei tabere? Vom avea un președinte care să unească, sau unul care să dezbine? Va avea el, președintele, harul unui adevărat lider, a unui adevărat om de stat, care să-i unească pe români? Greu de răspuns la această întrebare fundamentală. Poporul acesta este mai dezbinat ca oricând. Și ar fi o tragedie ca această stare de fapt să continuie și, mai grav, Doamne ferește, să se acutizeze.
Leave a Reply