Chiar dacă nu mai au farmecul de altă dată, duelurile dintre două grupări fotbalistice de tradiție, cum sunt cele dintre Alexandria și Turnu Măgurele, nasc pasiuni și orgolii de multe ori peste nivelul fotbalistic al fiecăreia dintre cele două combatante. Că așa a fost totdeauna în Teleorman în ziua/zilele premergătoare derbyului. Ca un făcut, chibiții fac calcule și încropesc primul „11”, precum în poveștile cu „nebuni frumoși” ai marilor stadioane, zămislit din pană de condei cu verb la purtator, caracteristic lui Fănuș.
Ca un făcut, lumea fotbalului se trezește parcă la un semn din letargia unei competiții copiate la indigo an de an, naște demoni și zei în bocanci cu crampoane și ia cu asalt Arena mai abitir decât la slujba de duminică; cu sămânță de bostan pe post de aghiasmă.
Eroii în bocanci cu crampoane de mărgăritar nu mai sunt demult alde Voicilă, Stancu, Iagaru sau Boroi de-o parte, sau Zariosu, Glonț sau Zâmbrea, de cealaltă parte. Acum vremurile s-au schimbat, la fel și grupările fotbalistice. Numai pasiunea pentru culorile cluburilor a rămas aceeași, transmisă din generație în generație, precum un nescris testament.
Între noi, teleormănenii, întrecerile au o doză de pasiune aparte, și nici verbul din condeiul lui Marian Nazat nu le poate zugravi și caracteriza pe de-antregul.
Nescrisul testament…
Leave a Reply