Între profesorii noștri de litere,la Roșiorii de Vede—atenție,asta o scrie un octogenar,așa că profesorii la
care mă refer au slujit iîn altarul sufletului românesc pe la jumătatea veacului trecut—preocuparea
pentru folclor reprezenta una dintre constantele apostolatului pe care și-l asumaseră.Și cand spun de
litere ,am în vedere nu doar pe dascălii de limba română sau,prin extensie,de latină,franceză,rusă,limbile
străine studiate ,pe atunci,in scoală,ci și pe cei de geografie sau de istorie,științe legate de cunoașterea
realității locului și poveștii devenirii națiunii noastre.
Pe doi dintre aceștia,a căror amintire stă încă bine cuibărită în memoria celor ce le-au fost elevi,am să-i
evoc astăzi și la întâlnirea noastră urmatoare,de vineri :Gheorghe I Neagu și Florea M Costache.Și nu
pentru ceea ce, în virtutea statutului lor profesional,predau la clasă,primul,limbile română si
latină,celălalt geografia și istoria,ci pentru pasiunea lor din afara catedrei:culegerea de cântece si datini
populare.O pasiune poate mai puțin cunoscută concetățenilor,dar bine fixată în bibliografiile de
specialitate redactate sub egida Academiei Române sau ale Institutului de Folclor.
Dar,să întoarcem timpul cu o sută de ani!O sută și ceva,ca să preiau o replică celebră dint-o comedie
cinematografică românească de prin 1970.
Asadar,in anul 1922,proaspătul student al Facultății de Litere a Universității din București,Gheorghe I
Neagu,audiază,fascinat,cursurile eminentului profesor Ovid Densușianu care,la aproape 50 de ani,dă
măsura excepționalei sale pregăiri și a pasiunii sale deosebite pentru poezia populară,pe care o așează
între piesele de rezistență ale națiunii reîntregite.
De altfel,marele cărturar ardelean,tocmai în lumina acestei credințe pledase pentru înființarea
Institutului de Filologie și Folclor ( 1913 ) și,odată devenit membru al Academiei Române,susținuse ideea
recunoașterii originalității ,bogăției și frumuseții folclorului românesc.
Modelul eminentului său profesor îl inluențează puternic și nu rămâne făra urmări asupra viitorului
dascăl.
Ajuns el însușî la catedră,Gheorghe I Neagu se va remarca prin prestanța demonstrată în predarea
limbii romăne,la Gimnaziul Comercial din Roșiorii de Vede,apoi a limbii române si a limbii latine la Liceul(Colegiul)Anastasescu,din același oraș.
Comoara din lanul cu ciocârlii
În același timp, se remarcă deja prin culegerile de folclor pe care le publică, mai întâi „Ghicitori din Ialomița și Teleorman” (1939),urmată de „Colinde din Ialomița” (1946),amândouă tipărite la Roșiorii de Vede.
Totodată, apare și prima sa lucrare analitică asupra folclorului românesc, studiul „Poezii culte ajunse populare. Plugușorul scris de G. Sion în 1856 a fost popularizat prin cărțile de școală primară și adaptat spiritului popular”, analiză publicată în volumul colectiv „Preocupări literare” (1940,pag 213-219).În ceea ce privește culegerile, un reputat folclorist al vremii, profesorul universitar craiovean Dumitru Șandru remarcă următoarele :„culegerea d-lui Neagu este deosebit de prețioasă prin valoarea intrinsecă a colindelor și prin problemele pe care le pune” (Cercetări folclorice, 1953).
Fapt este ca astfel se deschide calea textelor culese de profesorul roșiorean către marile antologii de folclor („Balade populare românești”, „La lunile soarelui” și, mai ales, „Folclor din Câmpia Dunării” – 1963).
În ultima lucrare citată, teleormaneanul de astăzi va regăsi, cu plăcere, cred, numele unor localități ce-i sunt cunoscute căci, de pildă, 47 de balade sunt culese din sate din jurul orașelor Roșiorii de Vede, Turnu Măgurele, Alexandria și Videle. Remarcabile sunt, astfel, comunele Măldăieni(18 balade culese) și Didesti, locul de naștere al marelui scriitor Gala Galaction (9 balade culese).
Printr-un fericit joc al destinului, un exemplar din volumul care cuprinde bijuteriile folclorice descoperite de profesorul Gheorghe I Neagu acum trei sferturi de veac, culegerea „Folclor din Oltenia și Muntenia”, apărută în 1959 la Editura pentru Literatură, se află în posesia mea. El este cu atât mai prețios cu cât cuprinde contribuția și a celuilalt eminent culegator de folclor din orașul nostru, profesorul Florea M Costache,
despre care, așa cum am promis, voi scrie la întâlnirea noastră de vineri.
Nu pot să nu anticipez totuși, mulțumind de pe acum fiicei profesorului,fosta mea elevă Alina Borca-Costache și soțului său, Mircea Borca, ingineri pensionari la Petrosani, cândva capitala necontestată a mineritului românesc, prin amabilitatea cărora mi-a parvenit volumul. Un volum special pentru ei prin dedicația așezată de profesorul Costache pe pagina de gardă :„Pentru Alina, de 1 ianuarie 1971,când nu am avut posibilitatea să-i ofer alt dar, în afara acestei cărți și a dragostei ce-i port.” Semnat :Tăticu.
O dedicație tristă, dar cu atât mai potrivită pentru a ilustra noblețea și înălțimea spirituală a celui cu activitatea și viața căruia ne vom întâlni peste două zile, profesorul roșiorean Florea M Costache.
Leave a Reply