Deasupra locurilor în care se află comori, spun credințele din vechime, poate cu temei, poate nu, în anumite nopți ale anului încep să joace flăcări albastre. Floare la ureche deci, mai sigur decât cu orice cautător de metale, să le găsim locul, mai ales atunci când expediția noastră nu-i îngrădită de țarcurile vreunei legi. Și totuși…
Despre o asemenea comoară voi scrie astăzi, începând prin a va pune la încercare cunostintele și abilitățile de consultanți ai atoatestiutoarei inteligente artificiale cu un mic test:
Ce legătură există între „Flautul fermecat”, compoziția marelui compozitor austriac Wolfgang Amadeus Mozart, din 1791, și bombele atomice lansate asupra orașelor japoneze Hiroshima și Nagasaki, în august 1945?!
Sarada, oricât ar părea de absurdă, are dezlegare, și încă una care obligă inteligența noastră speculativă să ne viziteze țara, trecând chiar prin centrul patrulaterului aurifer Deva-Brad-Baia de Arieș – Zlatna, din care s-au alimentat, prin secole, și tezaurele regilor daci Burebista și Decebal, și vistieria flămândă a Romei împăratului Traian, și imperiala sete de aur a Vienei pe vremea Habsburgilor și, desigur, România, acea lume prea bogată ca să poată fi păstrată fără luptă, cum inspirat o vedea un mare om politic al secolului trecut.
Și răspunsul e simplu, și ar fi și foarte ușor de aflat dacă manualele de chimie de clasa a VII-a, alternative sau nu, ar avea la subsolul Tabelului Periodic al Elementelor, cunoscut, mai ales, sub mai vechea sa denumire de Tabelul lui Mendeleev, o notă care să consemneze că elementul cu numărul atomic 52, Telurul, a fost descoperit, căpătându-și identitatea recunoscută științific, la o mină de aur din România.
De altfel, el este singurul, dintre toate cele 118 elemente chimice existente pe Terra, despre care putem spune că are „origini românești”! Ceea ce nu-l face mai puțin prețios, ba dimpotrivă. Element rar, ca atare și foarte scump, cu o multitudine de utilizări în domenii de mare interes civil, dar mai ales militar, el a fost folosit pentru confecționarea învelișului protector al primelor bombe atomice folosite vreodată, botezate, cu un macabru umor, Little Boy(Copilul) și Fat Man(Grăsanul), cele care au ucis, la Hiroshima și Nagasaki, în august 1945, doar în primul moment, 70.000, respectiv 40.000 de oameni. Dar legătura cu capodopera genialului austriac?
Pentru răspuns, trebuie să depănăm, de la începuturi, povestea descoperirii telurului. Suntem, așadar, în anul 1792, într-o Transilvanie aflată sub dominație austriacă. În apropiere de Zlatna, un cioban descoperă întâmplător un bolovan ce conținea, evident, aur. Se deschide, firesc, o nouă mină, Fața Băii. Dar, lucru neplăcut, aurul din minerul extras, nu se lasă cu ușurință eliberat din masa de steril. Ca atare, se apelează la serviciile unui specialist, sibianul Friedrich Joseph Muller, absolvent al Academiei Regale din Schemnitz. Și acesta dezleagă misterul, aurul este ținut captiv de un element chimic încă necunoscut, pe care îl numește aurum problematicum sau aurum paradoxum.
Pentru siguranță, Muller trimite o mostră la Berlin unui chimist renumit al epocii, germanul Martin Heirich Klaproth, care confirmă (în 1796) că descoperirea: este într-adevăr un element chimic necunoscut până atunci, pe care îl denumește telur, adică, în latineste, pământ, Și cum întreaga istorie ajunge la urechile libretistului lui Mozart, Karl Ludwig Giesecke, colegul și prietenul lui Muller din perioada studiilor la Academia Regală, iată cum o întâmplare din Apusenii noștri, ajunge subiect pentru compunerea unei capodopere a muzicii universale.
Cât privește telurul, acest element problematic pentru exploatarea aurului acum mai bine de două secole, a devenit o bogăție mult căutată. Dovadă, faptul că se regăsește pe lista mineralelor prețioase cuprinse în Actul european privind materiile prime critice emis de Consiliul Uniunii Europene la 18 martie 2024, ceea ce, în principiu, ar trebui să constituie un avantaj strategic deloc negljabil pentru România. Întâi, pentru că avem, sau ar trebui să mai avem știința exploatării acestui mineral, câtă vreme, cu cele cam zece tone extrase anual, prin anii ’70 ai secolului trecut, se aprecia că asiguram un 10% din necesarul mondial.
Acum, acest necesar a crescut, pentru Uniunea Europeană este estimat la 500 tone anual, dar și posibilitățile noastre de extragere sunt mult mai mari. În primul rând, pe seama folderelor de steril rămase după extragerea aurului, apoi din zăcămintele propriu zise. Și, legat de experiența românească în domeniu, e de remarcat că în România, pe lângă mina din Săcărâmb, a funcționat, pe la 1850, prima școală superioară de minerit din estul Europei. Spre știință, acolo a fost, între 1748–1876, cel mai rentabil zăcământ de aur din Europa!
În ceea ce privește perspectivele, amintesc doar că, în Europa, zăcăminte cu telur (nu se regăsește singur, ci doar în asociere cu aur sau cupru) mai are doar Suedia. Iar în lume, singure China, SUA și alte câteva state cu exploatări de aur mai au și rezerve de telur.
P. S. Aflandu-mă la doar 8 km de Brad, nu puteam rata prilejul de a vizita, și anul acesta, fascinantul Muzeu al Aurului, unic în Europa. Acolo, în fața exponatelor, fiecare dintre ele o comoară în sine, înțelegi cât de dăruită de Dumnezeu este această țară căreia Creatorul și inspirația custozilor i-au lăsat o istorie modelată în aur: Harta României Mari, Pana lui Eminescu, Tunul lui Avram Iancu sunt doar câteva asemenea piese cu imagini evocatore și sugestive. Le adaug Balerina, cu cele 12 fațete ale sale, unică în lume, precum și cele doua Șopârle de aur, dintre care una, de doar 4,5 grame, ne-a reprezentat la o mare expoziție internațională, la Paris, în 1937. Asigurarea, pentru comparație, a fost de… două milioane de lire sterline. Șopârla s-a întors, desigur, la locul său, în muzeu, dar carcotasii epocii n-au ratat ocazia sĂ afirme că riscurile pierderii ei nu erau acoperite…
Leave a Reply