24 mai 2000. College de France, una dintre cele mai vechi (fondată în 1530 de regele Francois I) și mai prestigioase instituții de învățământ ale Europei și ale lumii, găzduiește reuniunea unui for științific, și el celebru, Institutul de Matematică Clay, din Statele Unite ale Americii. De ce a ales o organizație americană, renumită pentru seriozitatea și amploarea proiectelor sale, să-și țină lucrările pe Bătrânul Continent?
Cu siguranță pentru că, în acest an al trecerii omenirii într – un nou mileniu al existenței sale, dorește să lanseze ceva special, de rămas în memoria timpurilor și spre eterna glorie a matematicii, asa cum și – ar fi dorit-o întemeietorul institutului, miliardarul și filantropul american Landon T. Clay. Pasionat de matematică, pe care o considera știința absolută pentru frumusețea, puterea și universalitatea sa, acesta dorise, în 1998 să creeze, asigurând resursele de funcționare pe termen îndelungat, un organism științific care să slujească la răspândirea în lume a acestor valori. Și a făcut-o!
Clay a murit în anul 2017 dar Institutul de Matematică Clay a continuat să se concentreze asupra unor întrebări clasice, rămase fără răspuns decenii sau secole, abordând probleme teoretice, dar care nu exclud o sferă largă de aplicabilitate practică în domenii dintre cele mai variate, de la inginerie și fizica fluidelor, la meteorologie, criptografie și securitate informatică.
Cu asemenea preocupări la activ, Institutul Clay a decis să lanseze comunității selecte a matematicienilor lumii o super provocare, găsirea soluțiilor pentru șapte probleme nerezolvate de-a lungul vremii, pe care le-a numit ” PROVOCĂRILE MATEMATICE ALE MILENIULUI” , instituind și o recompensă de 1 milion de dolari pentru rezolvarea fiecăreia dintre ele.
N-am să le enumăr aici pe toate cele șapte, cunoscute mai ales după numele celor care le-au formulat de-a lungul anilor. Notez doar că în cei peste 26 de ani care au trecut din mai 2000 până acum una singură și – a găsit rezolvare și anume așa numita „Conjunctură Poincaré”, formulată în anul 1904 de unul dintre ultimii gânditori enciclopediști europeni, marele matematician francez Henri Poincaré.
Soluția a venit în 2002 de la un, pe cât de genial pe atât de excentric matematician rus, Grigori Perelman, care a refuzat recompensa de un milion de dolari, ca și Medalia Fields, echivalentul Premiului Nobel în domeniul matematicii.
Explicația refuzului nonconformistului savant care preferă să trăiască la Moscova, locuind în condiții precare într-un apartament social, în întreținerea mamei sale, profesoară pensionară, după ce a cunoscut câțiva ani gloria și confortul, material și profesional, în marile institute californiene Berkeley și MTI College? Ne răspunde Grigori însuși, fără a lăsa loc niciunui echivoc : ” Nu mă interesează banii sau faima. Nu vreau să fiu expus ca un animal sălbatic într o grădină zoologică. Nu sunt un erou al matematicii.”
Cât privește comportamentul său cotidian, cu părul netuns și barba nerasă cu anii, îmbrăcat aproape în zdrențe și rătăcind pe străzile Moscovei asemeni unui cerșetor, el confirmă, voit sau nu, una dintre caracteristicile pe care marele filosof german Immanuel Kant o atribuia omului de geniu : „să trăiască după propriile sale reguli”.
Ceea ce genialul matematician rus și face cu prisosință afirmând, pe urmele stoicilor antichității că : ” adevăratele valori nu sunt faima sau averea, ci liniștita satisfacție a visului împlinit și a minții care a atins fața adevărului.”
Și cu aceasta mă opresc din fascinanta călătorie prin lumea abstractă a matematicii pure, pentru a reveni cu picioarele pe pământul străbunei noastre nații, adică acolo de unde m-am inspirat în alegerea titlului însemnărilor de astăzi.
După cum se știe, ieri noapte, o a doua încercare de investire a unui guvern cu drepturi depline a eșuat, de astă dată la vot, în Parlament, prin neatingerea cotei necesare de 233 de susținători pentru Cabinetul care solicita investirea. Situația țării, deja complicată, riscă să devină dramatică în condițiile în care multele restanțe din programul de redresare economică și din îndeplinirea obligațiilor asumate pe plan internațional, obligatorii pentru atragerea de fonduri externe, nu pot fi rezolvate decât de un Guvern plin. Or, aritmetica parlamentară de astăzi, condiționările reciproce dintre partide și liniile roșii, amintind de fasciculele laser invizibile cu ochiul liber menite să asigure protecția de hoți a comorilor din muzee, fac procesul instalării unui nou guvern aproape imposibil.
Suntem, politicește vorbind, în situația descrisă de Nikola Tesla, marele inventator al lumii în care trăim acum, atunci când declara într – un interviu din 1934 că : ” Savanții de azi au înlocuit experimentele cu matematică și rătăcesc fără țintă din ecuație în ecuație, pentru ca, la sfârșit, să construiască o structură care nu are legătură cu realitatea.”
Vă propun să substituim-metodă folosită în mod curent în matematici, când e vorba de rezolvarea unor ecuații cu trei sau mai multe necunoscute –Savanții prin Politicienii și experimentele prin negocierile și iată fotografia neretușată a României politice de astăzi.
Rezolvă asta problema?
Desigur, NU, dar știm de la școală, și matematicienii o știu mai bine decât oricine, că o enunțare corectă a problemei este primul, și, de cele mai multe ori, și cel mai important pas spre rezolvarea sa.
Ori, dacă privim puțin înapoi în istorie și în jur, ar trebui să fim optimiști. Rusul Grigori Perelman, câștigătorul unei medalii de aur, ca elev, la Olimpiada Internațională de Matematică în 1982,la doar 16 ani, a reușit să rezolve o problemă insolubilă de aproape un veac. De ce n-ar reuși președintele nostru, de două ori deținător al aceluiași trofeu, în 1987 și 1988, să reușească o performanță, similară aproape ca dificultate, în România anului 2026?! Care nu a împlinit nici măcar două luni vechime! Operând nu cu cifre, ci cu oameni!
Cât despre eventuala recompensă, dacă în trecut rezolvitorul s-a declarat mulțumit cu bucuria împlinirii unui vis, de ce visul de un milion de dolari n-ar putea fi echivalat prin recunoștința unui întreg popor?
Cu paradoxala, și obligatorie condiție, ca, în căutarea soluției, actualul șef de stat să îl uite pe matematicianul olimpic de odinioară.
Pentru simplul motiv că, dacă în matematici, operațiunile cu numere imaginare sau iraționale reprezintă chestiuni la ordinea zilei, rezolvarea ecuatiilor politice trebuie să rămână exclusiv în domeniul realului și raționalului. Cum sperăm că va fi și soluția la care se lucrează în aceste zile.
Leave a Reply