Astăzi, la amiază, undeva, în partea de nord a Ardealului, la Beclean, clopotele capelei ortodoxe au anunțat plecarea în ultima călătorie a celui care a fost medicul Florin Neacșu, una dintre personalitățile cele mai respectate și îndrăgite ale orașului de pe Someș.
O pierdere marcată unanim de tristețea membrilor unei întregi comunități pentru care, mai presus de orice, contase, dincolo de excepționalul medic, OMUL Florin Neacșu, în multiplele ipostaze în care acesta le fusese aproape. Un statut și o recunoaștere pe care „regățeanul” devenit ardelean prin jocul regulilor angajărilor tinerilor medici în anii ’80, dar și al inimii, prin căsătoria cu Doina, colegă de la Facultatea de Medicină din Cluj Napoca, originară din părțile Ardealului, și le câștigase rapid.
Teleormanean, prin naștere, prin studiile gimnaziale și liceale, dar mai ales, poate, prin acele trăsături de caracter care singularizează pe locuitorii vechiului nostru târg, Roșiorii de Vede, în raport cu ceilalți „mitici”, Florin învățase de mic și purtase cu sine, întreaga viață, valorile muncii, ale onoarei și ale prieteniei. Trăsături morale, poate cam prețios spus, dar adevărat, care l-au făcut repede adoptat de noii săi concetățeni din Beclean ca unul de-al locului, pe al cărui cuvânt și sprijin se poate conta, cel puțin în aceeași măsură ca și în privința priceperii sale în abordarea celor mai complicate suferințe medicale, care sunt cele ale psihicului, ale sufletului nostru.
Aici l-a ajutat un ceva care nu se învață în școli și facultăți, poate doar din familie, ca moștenire mai degrabă decât ca educație, empatia față de problemele celorlalți exprimată printr-un pronunțat sentiment de solidaritate umană și ilustrată, pe propria față, printr-un surâs înțelegător și luminos care nu l-a părăsit niciodată.
Sub acest aspect, medicul Florin Neacșu a fost realmente un demn discipol al „părintelui medicinii”, anticul Hippocrates, cel care, în urmă cu peste trei milenii, consemna în tratatele sale valoarea terapeutică a surâsului, ca expresie a unei gândiri pozitive, acel gând bun care, mai ales în maladiile minții, poate fi un leac mai sigur, și astăzi, decât orice altă soluție a medicinii moderne : „Dintr – un surâs se naște mereu un alt surâs.”, scria bătrânul grec remarcând caracterul contagios și benefic al surâsului, declanșator în organismul uman al unor procese biochimice pe care cercetările științifice le-au identificat în ultima sută de ani.
În ceea ce privește” moștenirea „ pe care dr. Florin Neacșu a lăsat-o, ca spirit, foștilor colegi și subordonați de la Spitalul Orășenesc din Beclean, concludent mi se pare darul de despărțire, din 2016, la pensionarea sa, după peste patru decenii încununate cu notabile performanțe. Și medicale, prin miile de pacienți tratați, și logistice, prin dezvoltările și modernizările reușite în cadrul instituției grație prestigiului si reputației sale. Este vorba de un videoclip, accesibil și acum pe youtube, prin care foștii colaboratori își exprimă mulțumirile și urările pentru proaspătul pensionar.
Iar în ceea ce privește opiniile pacienților, însemnările unei ziariste din Timișoara, internată întâmplător, pentru cinci zile, la clinica din Beclean, mi se par cu totul sugestive : „Aici oamenii au un Dumnezeu și principii pe care mulți dintre noi le-am pierdut și ar fi demne de a fi puse în valoare… Luxul, tehnologia și aparatele de ultimă generație pălesc în fața omeniei și profesioniștilor care știu că atenția și o vorbă bună pot alina durerea unui bolnav. „
Un elogiu sincer, făcut cu anticipație, pentru ceea ce a fost și lasă în urma sa, la Beclean, în inima Transilvaniei, medicul Florin Neacșu, absolventul din 1971 al Liceului nr. 2 din Roșiorii de Vede.
P. S.
La ceremonia funerară de astăzi a participat și o delegație în numele colegilor de altădată. Și ai prietenilor de totdeauna!
P. S. 1
Florin Neacșu nu mi-a fost elev. L-am cunoscut și am beneficiat de ospitalitatea sa la Beclean, în 2022, când, împreună cu soția, care-i fusese colegă în anii de gimnaziu, ne întorceam dintr – un sejur în Maramureș. Nu-i voi uita niciodată privirea, inteligentă, înțelegătoare, senină. Și surâsul…
Leave a Reply