„Despre Iulică Gheorghiu… Doctorul, bunul meu prieten și al altor oameni… M-a salvat de la multe boli lumesti, dar m-a imbolnavit iremediabil de ROVA Rosiori! …Despre microbiștii din Roșiori, ei au ceva din tifosii de pe Grant. Ei știu una și buna: „Haide, ROVA!”
-Prof. Fernande Chirea, , in „Plai de Baladă”-
Recunosc, de trei zile, încerc să îmi revin, să leg o frază coerentă, să fiu eu…. Nu reușesc și nu pot să mă împac cu gândul că fotbalul la Roșiori de Vede, fotbalul pe care eu îl știu, cu idoli încălțați în bocanci cu crampoane, meniți să-mi fie idoli, Alexandru Marcel, Viti Buracu, Grigore Ținț, Ștefan Sameș, Sandu Grabriel, Cristian Cămui, Sandu Lungu, Ion Lecoviște, etc., cu tifosi care se buluceau la “slujba de duminică” oficiată cu seminţe de bostan la cornet, însă ocoleau biserica, a fost ucis.
De peste 40 de ani traiesc cu ardentă pasiune această dulce-amară povară de chibit, cu amintiri cu copii, tineri şi vârstnici care curgeau pe stradă, la final de săptămână, şi-şi ocupe locurile ştiute din tribune. Vara, ne croiam din ziare coifuri, să nu ne toropească soarele năucitor de câmpie. Iarna, ne înfofoleam şi tropăiam să nu ne degere picioarele. Pe ploaie ne ascundeam sub umbrele sparte şi urlam cu năduf, ori de câte ori ne credeam furaţi de “cavalerii” de smoală. Toate acestea au devenit amintire. Și asta pentru că, începând de ieri, nu mai avem obiectul ”muncii” noastre, nu mai facem clasamente, pentru că nu mai avem la ce face, așa că rămân cu grad de suficiență cele realizate de statisticieni și care dau verdictul: ” Roșiori de Vede, a fost un centru fotbalistic important, încă din anii 60!…” O concluzie seacă, tăioasă, precum lama bisturiului cu care a fost ”ucis” ieri Maria Sa Fotbalul roșiorean!
Începând de astăzi, voi călca tulburat pe gazonul tainei de odinioară, în liniştea revărsată de pustiul tribunelor. Este vocea ruinei și a agoniei…
Leave a Reply