Chicago, 1893. America sărbătorește, chiar dacă, din cauze organizatorice, cum am spune astăzi, cu întârziere de un an, împlinirea a patru secole de la momentul „descoperirii” sale. Adică de la acel 21 octombrie 1492 când Columb și marinarii săi au debarcat pe coastele arhipelagului Bahamas.
Este o aniversare serbată cu fastul specific oamenilor Lumii Noi, obișnuiți să-și trăiască fără rezerve clipele de bucurie, asumându-și entuziasmul ca formă de exprimare a identității naționale. Așa încât Expoziția Universală căreia îi va fi gazdă orașul Chicago va trebui să întreacă în strălucire tot ceea ce omenirea văzuse până atunci, din 1851 încoace, de când Londra lansase moda unor asemenea evaluări periodice ale progreselor realizate de țările civilizate ale planetei.
Un reper îl constituia deja anterioara Expoziție Universală organizată în S. U. A., cea din 1876, de la Philadelphia, cu ocazia aniversării centenarului independenței.
Or, și în această privință, momentul Chicago 1893 nu și – a dezamăgit milioanele de participanți. Și asta, aproape în totalitate, grație geniului unui om, unul singur, pe numele său Nikola Tesla.
Originar de pe coasta dalmată, cu un tată sârb și o mamă croată-cel puțin în versiunea oficială, pentru că există și păreri conform cărora familia sa ar fi fost una istroromână, așa cum susține și marele nostru conațional Henri Coandă, care avusese ocazia să – l și cunoască –Tesla imigrase în S. U. A. în 1884 și devenise cetățean american în 1891.
Format în mediile liceale și universitare ale Europei Centrale la sfârșit de secol al XIX-lea, pe traseul Karlovac ( Serbia), Graz (Austria), Praga ( Cehoslovacia) și Budapesta ( Ungaria), tânărul inginer Tesla fusese atras de un post la Paris oferit de sucursala europeană a celebrei Continental Edison Companiy (1882). După care, în mai puțin de un an, cu o elogioasă scrisoare de recomandare în buzunar, traversează Atlanticul, pentru a se alătura echipei de specialiști care lucrau nemijlocit cu marele Thomas Edison.
Colaborarea celor doi titani ai inventicii nu a fost deloc simplă și, profund dezamăgit de mercantilismul patronului său, care privea orice invenție doar ca pe o sursă de a face bani, Tesla rămânând toată viața un idealist, fascinat de valoarea socială a reușitelor sale, îl părăsește.
Fapt este că, în 1893, despărțit de Edison și ajuns în postura de contestatar și rival al acestuia, Tesla câștigă contractul pentru a se ocupa de iluminația și jocurile de lumini organizate cu ocazia marii Expoziții Universale care urma sa aibe loc la Chicago. O misiune complexă și dificilă , adevărată provocare ce-i punea la încercare deopotrivă imaginația artistică și geniul tehnic. Și de care s-a achitat în mod strălucit prin ceea ce avea să rămână în istorie drept „Orașul Alb”, cea mai spectaculoasă prezentare nocturnă a vreunei metropole văzută până atunci pe planeta Pământ.
Generatoare de curent alternativ (invenția lui Tesla), cu o putere de 17.000 C. P., au asigurat energia electrică necesară pentru aprinderea a 8.000 de lămpi cu arc, a zeci de mii de becuri „clasice”, mii de torțe cu flăcări electrice și nori artificiali săgetați de fascicule de lumină. Într – un cuvânt un spectacol feeric, depășind puterea imaginației oamenilor acelor timpuri.
Profitând de ocazie, pentru a răspunde celor care, în frunte cu Edison, clamau riscurile, pentru om, ale folosirii curentului alternativ în asigurarea alimentării cu energie electrică a locuințelor, Tesla însuși s-a supus unei demonstrații de adevărată magie. Pe care o și reproduc în chiar cuvintele sale, așa cum au făcut-o, însoțind – o de fotografii, toate ziarele timpului, americane și nu numai : „Am în mână un simplu tub de sticlă în care s-a făcut vid. Prin cealaltă mână pun în legătură trupul meu cu acest cablu prin care trece curent alternativ de înaltă frecvență și mare voltaj. Și tubul pe care îl țin în mână începe să emane o lumină orbitoare. „
Șocul în public a fost total, ca și în comentariile presei, marcând, cel puțin pentru moment, triumful său în fața rivalului Edison.
Ceea ce nu avea să închidă gura celor, încă mulți, incapabili să se ridice la nivelul înălțimii la care se afla geniul vizionar al minții lui Tesla și care continuau să-l considere un… nebun.
Poate și pentru că, ieșind din tiparele matricei de gândire americană, a urmăririi cu orice preț a profitului, considera că singura măsură a valorii unei creații umane este dată de modul în care ea contribuie la creșterea nivelului de bunăstare și asigurare a păcii tuturor. Atunci creatorul trăiește marea și unica adevărată emoție a împlinirii care ” te face să uiți de hrană, somn, prieteni, dragoste, de toate.”
În această cheie trebuie interpretate, cred, și acele câteva, din cele peste 280 de invenții brevetate de Tesla în 25 de țări, care au o aplicabilitate explicit militară.
La două dintre ele mă voi referi acum, amândouă datând din anul 1898 și suscitând, încă de atunci, un important ecou mediatic.
Cea dintâi privește un oscilator mecanic, o „jucărioară”, de ținut în buzunarul paltonului, dar a cărei testare a provocat, involuntar desigur, un seism artificial suficient de puternic pentru a sparge geamurile imobilelor din jurul laboratorului, în Manhattan, și a atrage la fața locului numeroase echipaje de poliție și ambulanțe. Era, un prim și important pas către găsirea căii de exploatare a descoperirii recente, atunci, a frecvenței rezonanței Terrei, de 8 Hz.
Cum în același an, 1898, New York – ul găzduia, la Madison Square Garden, o nouă ediție a Expoziției Universale, Nikola Tesla nu a ratat ocazia de a prezenta o nouă invenție senzațională, prima dronă maritimă, pe care a manevrat-o prin radio, grație sistemului de telecomandă tot de el inventat. Era vorba de o bărcuță metalică lungă de 1,3 metri, expusă astăzi în Muzeul ” Nikola Tesla” din Belgrad.
Prezentându-și creația, pe care a condus-o, aparent, prin comenzi vocale, ca un adevărat vrăjitor, Tesla considera că prin ea se schimbau în totalitate condițiile viitoarelor războaie, lucru de care ne convinge din plin realitatea zilelor noastre. Căci, spunea el în 1901, :”Nu se vor mai construi nave de luptă și cea mai grozavă artilerie plutitoare nu va mai fi de folos decât ca fier vechi.”
Altminteri, punând la dispoziția oamenilor asemenea dispozitive, Tesla o făcea cu speranța că ele vor conduce la dispariția războaielor din viața lumii, printr-un factor de descurajare ieftin, la dispoziția și a celor mai puțin bogați și puternici în competiția cu coloșii economici și militari ai planetei. Și chiar dacă, deocamdată cel puțin, o asemenea speranță s-a dovedit iluzorie, modul în care se derulează conflictele în cele două mari teatre de operațiuni ale momentului, atât cel din Ucraina cât și cel din Orientul Mijlociu dau totală dreptate ipotezei privind echibrarea șanselor combatanților, dincolo de estimările inițiale privind potențialul lor real. Exemplele sunt, cred eu, de prisos.
Aceleași aprecieri sunt valabile, în mod sigur, și cu privire la invenții care au rămas doar în stadiul de proiect, sau de experimente nefinalizate, precum ipotetica ” rază a morții” (Tesla o numea „raza vieții”) un sistem de fascicule de mare putere, care să asigure un fel de ” zid chinezesc energetic” în jurul Statelor Unite ale Americii, idee avută în vedere în timpul mandatului președintelui Reagen prin demararea proiectului așa numitului ” Război al Stelelor”, care a condus la prăbușirea Uniunii Sovietice.
Ceea ce rămâne în urma carierei genialului inventator Nikola Tesla este un uriaș portofoliu de idei și proiecte ( nu degeaba, la moartea sa, survenită în sărăcie, în 1943, F.B.I. a confiscat câteva bune mii de pagini de manuscrise considerate a conține informații periculoase pentru siguranța națională a S. U. A.).
Și asta în condițiile în care, pentru mulți dintre contemporani săi, chiar dintre cei considerați a se afla în elita științifică a vremii, Tesla a rămas, multă vreme, cu imaginea unui tip cel puțin excentric.
” M-au considerat nebun, avea să mărturisească el ,când, în 1886,am anunțat descoperirea razelor cosmice. Și-au bătut joc de mine în mod repetatpentru ca, mai apoi, peste ani, să – și dea seama ca am avut dreptate.”
Conta, poate, în această ostilitate condusă până la ură a unei societăți dominate de pragmatismul unui materialism înverșunat în ideea excluderii lui Dumnezeu din viața oamenilor și faptul că Nikola Tesla, fiu de preot ortodox și crescut în spiritul respectului față de valorile creștine, a rămas, până la sfârșitul vieții, credincios învățăturii primite în copilărie și Celui care îl dăruise cu marele său har.
„Darul puterii minții vine de la Dumnezeu, Ființa Divină, iar dacă ne concentrăm mintea asupra acestui adevăr devenim acordați la această mare putere”, sună profesiunea sa de credință, explicând de ce a reușit ca prin descoperirile și invențiile sale să aducă știința lumii în fața unor perspective și uși pe care generațiile de după el se tem încă să le deschidă.
P. S. Pentru că în curând se împlinesc 118 ani de la data unuia dintre cele mai îndrăznețe experimente ale sale, voi consacra viitoarea noastră întâlnire evenimentului planetar, încă neelucidat pe deplin, din noaptea de 30 iunie 1908,cunoscut sub numele de „Explozia de la Tunguska”.
Leave a Reply