Fruct întrat de milenii în gastronomia popoarelor lumii, migdala, cu aroma sa inconfundabilă și gustul care o așează pe primele locuri atunci când gospodina casei își selectează ingredientele pentru pregătirea unui nou delicios desert, nu va fi bănuit, probabil, că numele său va fi fost să fie asociat vreodată transmiterii vreunui mesaj. Și încă a unui mesaj belicos și avertizor, menit să pună pe fugă pe inamicii pe care nu i-a doborât la pământ.
Ideea abordării unui asemenea subiect, aparent neobișnuit, e urmarea unui articol citit recent într-o publicație britanică despre descoperirea într – un site arheologic din Israel a câteva zeci de proiectile de praștie. Confecționate din plumb, de forma unei migdale, cântărind în jurul a 45 grame fiecare, la dimensiunea de 3,2/1,95 cm, respectivele biluțe constituiau, se pare, o armă de apărare eficientă prin versatilitatea modalităților de utilizare.
Lansate cu praștia, cu bătaie de până la 400 de metri, sau, pur și simplu, aruncate cu mâna, proiectilele migdală puteau avea efect letal asupra indivizilor aflați în apropiere, și unul de descurajare asupra grupurilor de dușmani aflați la distanță mai mare.
Oricum, descoperirea la care face referire ziarul „Daily Mail”, urmare a unor săpături făcute pe locul unei foste așezări grecești, cetatea Hippos de acum 2000 de ani ( astăzi Sussita, la cca 1,5 km est de Marea Galileii) demonstrează că episodul biblic al victoriei lui David asupra uriașului Goliat nu este doar o legendă cu semnificație pilduitoare. Chiar dacă sensul moralizator rămâne: cel mic, înzestrat cu inteligență și animat de dorința de a-și apăra pământul și neamul poate ieși învingător într-o luptă aparent inegală, care, iată, nu este dinainte pierdută!
Interesant la proiectilul antic scos la lumină cu ajutorul unui detector de metale la 260 de metri de zidurile de incintă ale cetății de odinioară este mesajul pe care îl poartă, inscripționat în grecește, „MAGOI”, ceea ce ar înseamnă : ” Învață – ți lecția”!
Nu este primul proiectil de praștie inscripționat descoperit, există numeroase altele aflate în diferite muzee de antichități. Spre deosebire de acelea, având imprimate prin turnare de plumb topit în matrițe cu nume de zei, de orașe, de personaje istorice cel descoperit în fața orașului Hippos este singurul care transmite un mesaj metaforic plin de umor. Și de sarcasm, desigur, pentru că e de așteptat ca dușmanii izgoniți cu asemenea ploi de plumb sau de piatră să fi avut curiozitatea de a culege de pe câmpul de luptă, pentru studiu, o piesă din arsenalul inamicului.
Cumva așa cum se întâmplă și în zilele noastre, cu deosebirea că acum proiectilele, odată ajunse la țintă, își pierd, prin explozie, numele, dispărând în neant împreună cu victimele lor. Și dacă obuzele Berthei, marele tun german din Primul Război Mondial, au dispărut fără să lase vreo urmă privind numele vreunuia dintre ele, la finalul celui de al doilea măcel planetar, la Hiroshima și Nagasaki, „Little Boy” („Băiețelul”) și ” Fat Man” ( „Grasanu”), primii gemeni nucleari din istoria războaielor lumii au ignorat „protecția anonimatului”, declarându-și monstruoasa identitate înainte de a ajunge la țintă.
Și chiar dacă Timpul, a toate vindecător, a estompat, înjumătățind la soroace, după legile fizicii, efectele mortalelor radiații de acum 81 de ani, spaima de o posibilă repetare a tragediei din 1945 ne dă frisoane. Căci acum, în 2026, Spațiul, Depărtarea, au încetat să mai fie acel protector sigur, care făcea ca relele să se poată întâmpla doar altora. Praștia de azi are bătaie lungă și piatra sau plumbul azvarlite de ea, inscripționate sau nu, pot lesne face ocolul planetei Pământ!
Leave a Reply