Undeva, acolo unde Pontus Euxiinus săruta cu frenetice valuri țărmurile a ceea ce geografii antichității numeau Scythia Minor (Sciția Mică) se ridica odinioară mândra cetate Histria, sau Istros, cum îi spuneau grecii. O cetate înfloritoare, nu departe de gurile Dunării (Istru) fluviu de la care își lua și numele. De altfel, prosperitatea zonei este atestată de faptul că aici au fost descoperite cele mai vechi monede bătute vreodată pe teritoriul de astăzi al României.
Monede interesante, mai ales prin simbolistica imaginilor gravate, pe o parte două chipuri, unul lângă altul, așezate în pozitii inverse, pe cealaltă un vultur și un delfin: cerul și marea! Interesant este și momentul, secolele al V-lea–al VI–Lea, când spațiul actualei Dobrogea va dărui omenirii două personalități excepționale. Premiu poate pentru oamenii acestui ținut binecuvântat de Dumnezeu pentru că l-au primit,fără ezitari,pe Sf Andrei în apostolica sa misiune.
Prima dintre ele, pe care am mai evocat – o aici, este cea a monahului Dionisie Exiguul (cel Smerit), „Părintele Erei Creștine”, cel care a determinat schimbarea punctului de plecare în numărarea anilor de la Nașterea Mântuitorului în locul Facerii Lumii. Adoptat de țările creștine în anul 664 d. H, și apoi de întreaga omenire, este calendarul în vigoare pretutindeni și astăzi.
Și dacă prin Dionisie Exiguul oamenii acestui pământ au arătat că pot stăpâni /ordona Timpul, printr-un alt dobrogean, „înțeleptul” Aethicus Donares (Ister), ne-am înscris și pe lista primilor mari călători și descoperitori ai lumii. Concret, Aethicus poate fi considerat primul european care a călcat pe pământul Americii. Pare ceva fabulos, de neimaginat, o născocire, o fabulație, o legendă… Poate, dar argumentele, în sens material, fac această „legenda” absolut plauzibilă și aceasta este concluzia la care au ajuns zecile de cercetători după aproape, cel puțin, ”1500 de ani de studiu”.
Pe scurt, în anul 661, din Histria, Aethicus pleacă pe mare împreună cu 101 ”cavaleri” pe un itinerar care va atinge locuri cunoscute, și necunoscute până atunci ale lumii. Indrăzneții năieri traversează Pontus Euxiinus, apoi Mediterana, trec de Coloanele lui Hercule, urcă spre nord, ating coastele Irlandei, Islanda, la 12 iunie 462 pun piciorul pe pământul înghețat al Crisolita(Groenlanda), șterg din mers țărmurile Alaskăi depasesc peninsula Chormacinata (Kamceatca). Și iată – i de-acum de cealaltă parte a lumii, traversând Arhipelagul Nipon, o roată prin Oceanul Pacific, Oceanul Indian, Capul Bunei Speranțe, vestul Africii, Mediterana, Egiptul, și, în sfârșit, acasă, la Histria,după cinci ani de călătorie pe mările și oceanele planetei. O aventură cu totul remarcabilă, mai ales într-o lume când a crede că Pământul ar putea fi altfel decât plat era o erezie mortală.
Și totuși…
Și mai uluitor este că întreaga aventură a cutezătorilor navigatori străromâni a fost consemnată într – un jurnal de bord care adună nu mai puțin de zece volume redactate în trei limbi, greacă, latină și pelasga/valahă, aceasta din urmă scrisă într – un alfabet sui-generis, inventat de Aethicus și din care s-ar fi inspirat mai târziu călugării bulgari Chiril și Metodiu pentru a crea scrierea care poartă numele celui dintâi.
Fapt este că însemnările lui Aethicus au supraviețuit timpului, cel puțin până în secolul al VIII-lea când un anume Hieronymus presbyter se vede obligat să le transcrie,punându-le în ordine cu dogmele creștine și dând astfel de lucru exegetilor de mai târziu. Care, chiar dacă au plecat de la îndoiala, firească, a verdicitatii unei asemenea isprăvi, a trebuit, în cele din urmă, să accepte evidența, incertitudinile privind astăzi nu dacă un Aethicus a existat și a reușit să facă ocolul lumii și cine se ascunde în spatele acestui nume generic, ”aethicus” însemnând ”drept, cinstit, etic„.
Cât privește „Cosmografia”, ea este o realitate, în afara seriei originale de zece volume,transcrierea din secolul al VIII-lea fiind tradusă în mal multe limbi.
Versiunea în limba română datează din 2019,un volum compact de 708 pagini, format B5, editat la Timișoara grație Poetului și istoricului Ion Pachia–Tatomirescu, recunoscut pentru studiile sale dedicate civilizației pelasge și evoluției poporului român în perioada timpurie a Evului Mediu.
Pentru final, apelez la un cercetător francez, de regulă sceptic, mai ales atunci când istoria îi pune în față întâmplări la limita credibilului:„Cosmografia zisă a lui Aethicus Ister se prezintă ca o povestire de călătorie și un tratat de geografie, consemnate de un Hieronymus presbyter, folosind însemnările unui autor pe care îl desemnează cel mai adesea prin cuvintele aethicus sau philosophus”. Adică, „înțeleptul de la Dunăre”, completez eu citatul din reputatul Patrick Gautier Dalche, unul dintre cei mai autorizați medievalisti ai ultimelor decenii.
Leave a Reply