Întotdeauna, militarii în rezervă, indiferent din ce armă fac parte, au fost prețuiți și apreciați, nu doar de către militarii activi, ci și de către întreaga societate.
Rezerviștii armatei noastre, dar și cei din Ministerul Afacerilor Interne și alte structuri ale Sistemului național de apărare, ordine publică și securitate națională, sunt depozitarii unor valori profesionale și ai unor experiențe de viață de o inestimabilă valoare, ei constituind un izvor de inspirație și modele de urmat pentru cei care, fiind încă în activitate, le duc mai departe visurile și idealurile.
Ziua Rezervistului Militar este o ocazie pentru a le mulțumi celor care și-au petrecut viața în slujba țării și, în același timp, un bun prilej pentru a privi înainte. O ocazie cu care ANCMRR din M.A.I. le urează membrilor săi, precum și tuturor celorlalți rezerviști militari din România, un călduros „La Mulți Ani!”
Privită din punct de vedere istoric, trebuie sã ne reamintim că, prin „Legea asupra poziției ofițerilor”, promulgată de Domnitorul Alexandru loan Cuza la 3/15 decembrie 1864, se stabilea în premieră „rostul ofițerilor care treceau în disponibilitate” și care potrivit acestei legi se puteau afla în pozițiile: activitate, disponibilitate, reactivitate, reformă și în retragere.
Remarcabil este faptul că cei deveniți disponibili – având în vedere capacitatea lor organizatorică, spiritul de ordine și disciplină caracteristice acestui corp de cadre – puteau fi numiți în funcții importante ale statului.
După 1864 și până în prezent, cu toate corecțiile aduse reglementării poziției cadrelor militare neactive, pe linia asistenței sociale, încă nu sunt favorabile acestora.
Pentru a-și putea apăra interesele, cadrele militare neactive, pe baza unei legi din 1884 au început să înființeze organizații – prima consemnată oficial a fost „Societatea Veteranilor Independenți”, la București, în anul 1885. Până în anul 1915 au mai luat ființă încă opt astfel de asociații, dar perioada interbelică s-a dovedit a fi înregistrat un număr record, de 35 asemenea uniuni și asociații.
În anul 1923 a fost constituită „Uniunea Ofițerilor în Rezervă și în Retragere”, care cuprindea ofițeri aflați în această situație, de pe întreg teritoriul României Mari, și avea sediul la București. Ca entități subordonate, în capitalele de județ și în unele orașe au fost înființate „secțiuni”.
Membrii de onoare ai acestei Uniuni au fost mareșalii Alexandru Averescu și Constantin Prezan, a căror prezență i-au sporit autoritatea și prestigiul.
Ca urmare a promulgării Legii nr. 21 din 6 februarie 1924 pentru persoanele juridice (Asociații și Fundații) a luat ființă în anul 1925 „Societatea Ofițerilor în Rezervă și în Retragere Proveniți din Activitate” care a devenit persoană juridică în anul 1932. Printre președinții Societății s-au aflat generalii loan Culcer, Constantin Coandă și Nicolae Samsonovici.
Societatea și-a bazat activitatea pe legătura strânsă cu Ministerul Apărării Naționale.
Obiectivele Societății – așa după cum reflectă statutul și regulamentul ei de funcționare – vizau dezvoltarea simțământului de solidaritate și camaraderie între cadrele militare în rezervă și în retragere, întărirea relațiilor acestora cu cadrele militare active, acțiuni pentru îmbunătățirea situației materiale a membrilor săi, dar și a invalizilor, orfanilor și văduvelor de război, apărarea demnității și onoarei cadrelor militare în rezervă și în retragere și recomandarea celor mai capabili să ocupe unele funcții înalte în stat.
Rupturile teritoriale din anul 1940 și intrarea României în cel de-al Doilea Război Mondial, au impus mari sacrificii pentru întreaga țară și implicit pentru cadrele militare în rezervă și în retragere, toți fiind chemați să lupte alături de armata activă.
În urma mobilizării, la toate eșaloanele armatei de operații și la armata de interior, s-a ajuns ca raportul dintre cadrele militare de rezervă și cele active, la data de 15 iunie 1940, să fie următorul: ofițeri – 16.600 rezerviști (față de 15.383 activi); subofițeri – 8.585 rezerviști (față de 25.633 activi).
După preluarea puterii de către mareșalul Antonescu în anul 1940 și înlăturarea Gărzii de Fier, în ianuarie 1941, acesta a propus să se facă „ordine” în privința organizațiilor militarilor în rezervă și în retragere. În acest sens, prin Ordinul General nr. 81 din august 1942, s-a constituit, pe lângă Ministerul Apărării, un ,,Comitet de Control al Activității Patrimoniale a tuturor asociațiilor cadrelor militare în rezervă și în retragere” condus de generalul de armată în rezervă Nicolae Ciupercă. Cu acest prilej s-a constatat existenta unui număr de 41 de astfel de asociații.
Inaugurarea regimului totalitar, după 23 august 1944, a condus la anularea legislației de până atunci cu privire la dreptul de asociere a cadrelor militare în rezervă și retragere: prin Decizia Consiliului de Miniștri nr. 182 din 20 februarie 1948 a fost dizolvată „Societatea Ofițerilor în Rezervă”, iar prin Decizia nr. 1342 din 21 septembrie 1948 au fost desființate ultimele organizații ale acestora, după o activitate de peste șase decenii.
Apoi, timp de 42 de ani, cadrelor militare în rezervă și în retragere le-a fost interzis dreptul de asociere.
Prin constituirea la 31 mai 1990 a unui „Comitet de inițiativă” format din ofițeri și generali în rezervă și retragere (proveniți din Ministerul Apărării Nationale și din Ministerul Afacerilor Interne), a fost reluată ideea de a fi înființate, conform tradițiilor, organizații ale cadrelor militare în rezervă și în retragere. În acest cadru, s-a hotărât înființarea „Ligii Naționale a Ofițerilor în Rezervă și Retragere”.
În același spirit, la data de 6 iunie 1991, prin decizia Tribunalului București, a fost constituită Asociația Națională a Cadrelor Militare în Rezervă și în Retragere din Ministerul Afacerilor Interne, care ulterior și-a constituit cele 41 filiale, toate cu personalitate juridică, din capitalele de județ.
Pe acest drum deja deschis, în data de 12 mai 2010 a fost adoptată Hotărârea de Guvern nr. 467, publicată în M.O. 333 din 19 mai 2010, prin care s-a stabilit:
Art. 1 – Se instituie Ziua rezervistului militar, ce se sărbătorește în fiecare an la data de 31 mai.
Art. 2 – Instituțiile publice din cadrul sistemului național de apărare, ordine publică și siguranță națională pot sprijini, în condițiile legii, manifestațiile prilejuite de acest eveniment.
Art. 3 – Potrivit prezentei hotărâri, prin ,,rezervist militar” se înțelege orice persoană care a deținut grad militar în rezervă sau în retragere.
Deasemenea, la data de 10.10.2007, Guvernul României a emis și H.G. nr. 1222, publicată în M.O. nr. 699/17.10.2007, în care se stipulează că „Ziua Veteranului de Război” va fi sărbătorită anual pe data de 29 aprilie.
Din perspectiva acestor acte normative, multe persoane cu studii superioare din viața civilă, care au grad militar ca urmare a absolvirii unor forme de pregătire specifică, precum și toate cadrele militare în rezervă sunt îndreptățite să aniverseze această zi importantă din viața lor și a comunității.
Sărbătoarea este înscrisă în Calendarul Tradițiilor Militare, prilejuind, în fiecare an, organizarea unor manifestări omagiale, dedicate celor care, o viață întreagă, și-au consacrat întreaga lor activitate slujirii țării și Neamului Românesc, unii neprecupețindu-și nici viața pentru apărarea acestor valori supreme, așa cum au jurat la intrarea în acest corp de elită.
Societatea în ansamblu, dar și cadrele militare active, apreciază rezerviștii militari ca fiind modele demne de urmat, atât pentru cei cu experiență care fac parte din instituțiile militare, cât și pentru generațiile mai tinere care pășesc pe urmele celor sărbătoriți la finele lunii mai.
La acest CEAS ANIVERSAR, respectul tuturor se îndreaptă către rezerviștii militari, care sunt prețuiți pentru alegerea făcută în viață, de a sluji Patria și cei care viețuiesc în ea, pentru profesionalismul de care au dat dovadă în carieră și pentru devotamentul pe care l-au arătat permanent pentru uniformă și instituția în care au lucrat.
În acest context, și rezerviștii militari ai Ministerului Afacerilor Interne, fie că sunt polițiști, pompieri, jandarmi, frontieriști sau din alte structuri operative și de susținere, au motive suficiente să sărbătorească această zi și să depene, cu acest prilej, momente emoționante și pline de învățăminte pentru cei care le-au călcat pe urme, despre cazurile rezolvate și experiență dobândită în anii în care au luptat cu răufăcătorii, cu urgiile naturii sau cu alte evenimente neprevăzute care le-au scos în evidență priceperea, inițiativa, omenia și spiritul de corp, de dreptate și sacrificiu.
ată de ce, tuturor, li se cuvine un călduros și meritat LA MULȚI ANI !
Președintele ANCMRR din MAI,
General de brigadă (în rezervă)
Tudor SANDU
Leave a Reply